Mahadevan nu şi-a pus niciodată în practică această teorie, el continuând să analizeze, din punct de vedere matematic, modul în care se ondulează hârtia umedă şi fenomenul de înflorire a crinului.
Însă, în 2008, Noah Jafferis de la Universitatea Prnceton a pus în practică ideea lui Mahadevan. Ceea ce Jafferis a reuşit să producă anul trecut nu este tocmai un „covor zburător”, fiind doar un mic obiect de 10 pe 4 cm, capabil să plutească deasupra solului. Cu toate acestea, invenţia lui Jafferis este primul obiect de acest gen care realizează propulsia prin aer.
Ea este creată din două folii de plastic fixate una de alta. Fiecare foaie este împărţită în patru secţiuni. Când este aplicată o tensiune electrică, părţi ale suprafeţei se contractă în timp ce altele se extind, determinând mişcările ondulatorii ale covorului. Aceste mişcări împing aerul dintre foaie şi sol într-o direcţie, propulsând, în acelaşi timp, plasticul în direcţia opusă.
Pentru moment, „covorul” este alimentat prin conductori metalici de 10 cm ataşaţi unei baterii externe, dar Jafferis speră să instaleze o sursă de alimentare chiar pe mica „aeronavă”. Din păcate, planul să nu seamănă cu ce ne-am fi imaginat gândindu-ne la „O mie şi una de nopţi”: „Pentru a transporta un om am avea nevoie de o foaie de plastic cu lungimea de 15 metri şi asta pentru a se ridica doar un milimetru de pe sol”, a declarat el. Totuşi, consideră interesantă ideea de a crea un astfel de covor care să zboare deasupra suprafeţelor acoperite de praf ale planetei Marte.
Sursa: Discover Magazine